Pret carburant si benzinarii

PETROM

Statia Nr.6 Targu Lapus, str. L. Rebreanu, nr. 104

SERVICII STATIE

Magazin Da
Spalatorie Nu
Presiune pneuri (Aer) Nu
Aspirator Nu
Cafea / Bauturi Nu
Detalii

Informatii utile

Detalii

Jul 17, 2020

Port Popular Lăpușan Femeiesc


  Portul popular constituie un gen aparte în cadrul artei populare, exprimând specificul etnic și zonal, concepția de viață a unei comunități sau națiuni, situația economică și socială precum și interferențele culturale. 
   Portul popular din zona Lăpușului răspunde unei necesități practice, utilitare, dar și unei necesități culturale, care reflectă aspecte socializate ale relațiilor umane.
 
           
            Găteala capului constituie unul dintre aspectele importante ale portului popular din zonă, atât prin piesele care o compun, cât și prin implicațiile lor în raport cu vlori sociale și morale ale civilizației populare tradiționale românești.
           
            Dincolo de rolul practic, pieptănăturile și piesele vestimentare care compun găteala capului au rol de mărci diferențiatoare în cadrul colectivităților sătești, pentru categorii de vârstă, de stare civilă, situație economică, momente ceremoniale.În zona Lăpușlui, ca și în alte zone ale țării, pieptănătura variază în funcție de vârstă și starea civilă.
            Pieptănătura fetelor din zona Lăpușului se compune din două cozi împletite din creștetul capului, prinse apoi una de alta. La sărbători, fetele împletesc două cozi pe care le împodobesc cu panglici, flori naturale și flori artificiale. Uneori poartă pe cap și cununi de flori.
            Momentul cel mai de seamă în viața oricărei fete este căsătoria. Găteala capului, podoabele specifice deosebesc pe mireasă de celelalte fete care o însoțesc la nuntă. Pieptănătura miresei până în momentul "învelirii" ei ca nevastă, este cea mai purtată de fete în zilele de sărbătoare.  La nuntă, mireasa poartă peste pieptănătura de sărbătoare o cunună cilindrică din sârmă, îmbrăctă cu pânză roșie și împodobită cu mărgele colorate și argintii, ciucuri, oglinzi, flori artificiale și naturale. După căsătorie, cozile se prind în lungul capului și se acoperă cu năframa (batic, basma).
             
            Fetițele poartă o năframă înflorată legată sub bărbie sau la spate, pe deasupra colțului năfrămii. Fetele își acoperă părul tot cu o năframă colorată, dar înnoadă capetele pe sub colțul năfrămii, într-o parte, lăsând să cadă un capăt pe umăr. În zilelel de sărbătoare se poartă o năframă mare din cașmir negru ccu trandafiri roșii și ciucuri de mătase, ale cărei colțuri trec pe sub bărbie, apoi sunt ridicate în creștetul capului, formând o îmbrobodeală extrem de originală. Femeile căsătorite poartă "năframă de nevastă", legată la spate, iar bătrânele năframă din cașmir sau din lână mai groasă, petrecută pe sub bărbie și înnodată sub colțul de la spate sau la spate, peste colțul de mătase.
             
            Cămașa, socotită pe drept cuvânt piesă definitorie a costumului românesc, este una dintre cele mai interesante componente ale portului din Lăpuș. Ea a urmat evoluția costumului în ansamblu, suferind pe parcursul timpului modificările corespunzătoare.
            Cămașa purtată în Lăpuș se încadrează în tipul de cămașă încrețit la gât. Fața și spatele sunt croite fiecare dintr-o lățime și jumătate de pânză, pornind de la gât până în talie. De o parte și de alta, pentru a da mai multă lărgime cămeșii, se adaugă câte un „clin”, croit dintr-o pătrime din lățimea pânzei, având ca lungime jumătate din distanța de la talie până la gât, adică pțnă sub braț. Mânecile, făcute dintr-o lungime și jumătate de pânză, sunt mai scurte și încrețite mai jos de cot într-o brățară care se continuă cu un „fodor” (volan) mare.
           
          Cele două mâneci, pieptul și spatele se încrețesc împreună pentru a forma gura cămeșii, după ce sub braț se adaugă câte un mic pătrat de pânză denumit „puieț” care permite mișcarea. Deasupra crețurilor din jurul gâtului se montează o bentiță îngustă, așa-zisul guler. Gura cămeșii este în spate și se încheie cu un nasture.
            Ceea ce conferă o notă particulară cămeșii din Lăpuș este ornamentul de pe piept, de formă trapezoidală, cusut pe crețuri. Pânza care formează pieptul cămeșii este mult încrețită, iar ornamentele cusute cu lână sau cu arnici mai gros, sunt executate pe muchia crețurilor, formând „încrețele”. Ornamentele executate pe guler, peste cot și la volanul mânecii formează o bentiță policromă discretă, executată în tehnica alesăturii printre fire, întocmai ca la ștergare, figurând motive geometrice armonizate cu cele de pe piepttul cămeșii. „Bezerul” (volanul mânecii) se termină cu o dantelă („cipcă”). La cot se execută „trăsura pe crețele”, o cusătură lucrată pe crețuri. Acest tip de cămașă este cunoscut sub denumirea de „cămașă cu chiept tras” sau „cămașă cu chiept pe crețele”.
            
            O variantă a acestei cămeși, purtată mai ales în zilele de lucru este „cămașa cu pană pe chiept” diferențiindu-se prin reducerea ornamentului trapezoidal cusut pe crețuri numai până la o lățime de zece centrimetrii.
             
            Sub influența zonei Codru, în structura cămășilor specifice Lăpușului apar și elemente noi. Se introduce în partea superioară a mânecii un dreptunghi din pânză încrețit mărunt, pe muchiile căruia se cos motive geometrice în alternanță de roșu și negru. Sub guler apare o compoziție ornamentală într-un cadru dreptunghiular, cusută peste fire, asemănătoare decorului de pe mâneci. Din partea inferioară a acestui câmp ornamental se desfășoară în jos trei șiruri de motive geometrice pe o distanță de 20-30 cm. Gulerul și brățara fodorilor sunt lucrate pe crețele.
            Sub influența Țării Oașului apare „cămașa cu platcă” (numită lengher). Față de cămașa din Oaș, la cămașa cu lengher din Lăpuș platca cu ornamente împrejur este modificată, deschizându-se în față și păstrând ornamentele tradiționale de pe mâneci. Unele au decorul ales în război, altele au ornamentul cusute cu acul.
            Sumna, element al costumului popular specific Maramureșului Istoric își face simțită prezența prin intermediul satelor aflate pe mejda regiunilor etnofolclorice fiind des întâlnită în Țara Lăpușului.
        
           
            Cea mai puternică influență însă se resimte din zona Năsăudului. Cămeșile cusute cu fodori mari și peste cot au fost înlocuite cu cămeșile cu mâneci mai strâmte (pentru zilele de lucru) și de cămășile cu mâneci largi, cu broderie bogată pe umăr și râuri de-a lungul.
              Pânza cămeșilor din Lăpuș este din bumbac, țesută în două ițe, însă femeile în vârstă au purtat și cămașă dreaptă, țesută din cânepă, în patru ițe.
            Poalele cămeșilor sunt lucrate din pânză de tort cu bumbac pentru zilele de lucru sau numai din bumbac pentru zilele de sărbătoare. Ele sunt croite din patru lățimi de pânză și se încrețesc în talie pe un șiret sau pe o bentiță denumită „guler”. Pe marginea de jos a poalelor se cos mici broderii cu arnici alb, executând „ciur” sau „curigău cu ciur”. Lungimea poalelor depinde de vechime și se corelează cu tipul de cămașă. La cămășile cu piept pe crețele, poalele sunt lungi până la glezne, la cămașa de influență codrenească ajung numai până la jumătatea gambei, iar la cămașa cu platcă se scurtează până sub genunchi.
             
            Deasupra poalelor se poartă două zadii, una în față și alta în spate. Zadiile au textura puțin rigidă datorită urzelii din „păr” (lână cu firul lung și foarte răsucită) și bătăturii din lână, precum și tehnicii de lucru în patru ițe. Excepție fac numai părțile alese, la care se folosește lânică colorată („ciupchi”).
            La cămașa cu piept pe crețele se purtau două zadii cu același model în față și în spate, petrecute puțin una peste alta în talie, lăsând să se vadă în parteaa de jos albul poalelor. Culoarea de fond a zadiei este bleumarin („mnieriu”) la piesele mai vechi sau negru și albastru la cele mai noi. Partea de jos este ornamentată cu alesături policrome dispuse pe mai multe rânduri grupate de o parte și de alta a unui rând central. Culorile tradiționale de bază sunt roșul și portocaliul care se detașează pregnant pe fondul închis al țesăturii. Pe marginea de jos, zadiile au un rând de „ciupchi” (ciucuri colorați).
            În costumul popular din Lăpuș se resimte, în ceea ce privește zadiile, o puternică influență năsăudeană. Într-o primă etapă apar în cromatica zadiilor culori noi: verde, roz, violet, într-o a doua etapă se schimbă cromatica fondului în roșu și verde, pentru ca în prezent să se poarte zadii cu trupul învărgat și mici motive decorative geometrice sau florale.
             
            În decursul timpului a avut loc și o altă modificare și anume înlocuirea zadiei din față printr-un șorț. Ca și zadia, șorțul este țesut din păr, canură și lânică având decorul compus dintr-un grup de trei dungi paralele, dispuse vertical de-a lungul marginilor, și câteva registre orizontale, cu mici alesături. Fondul țesăturii executate în patru ițe este negru,iar dungile și alesăturile se realizează cu roșu, portocaliu, negru, alb.
            Brâiele sau frâmbiile cu care se încing fetele și femeile din Lăpuș sunt înguste, decorate cu dungi policrome și mici alesături dispuse vertical.
        
            În sezonul rece, peste cămașă se poartă pieptarul înfundat, de culoară neagră. Pieptarul este ajustat pe talie, fără mâneci, cu răscroiala gâtului și a mânecilor brodată cu piele, iar partea de jos decorat cu blăniță de miel. Pe piept și pe spate, creatorul popular a imaginat în broderii policrome, ghirlande de flori. Pieptarele pentru bătrâne au o decorație florală mai simplă, iar cele pentru fete ghirlande bogate de flori cusute cu mătase roșie, portocalie, violet, verde. Talia este marcată printr-o bordură îngustă cusută, dedesubtul căreia se mai brodează câteva grupuri de ornamente florale.
          
            În zilele reci de iarnă, deasupra pieptarului se poartă sumanul din pănură de culoare albă, sură sau neagră.
           
            Încălțămintea specifică sunt opincile din cauciuc pentru zilele de lucru și cizmele negre sau roșii pentru cele de sărbătoare.
        
      Podoabele purtate în Lăpuș sunt puține, dar variate ca formă și culoare: panglici colorate purtate în păr, mărgele, „zgărzi” simple sau cu colțuri lucrate din mărgele poilicrome, cu modele geometrice, florale sau avimorfe, și „barșoane” purtate la gât de fete și femeile tinere.